Tiroida autoimună: ce înseamnă, simptome, cauze și tratament

Cuprins

Tiroida autoimună – ce se întâmplă, de fapt, cu tiroida?

Ai primit diagnosticul de tiroidită autoimună, dar analizele tiroidei sunt încă normale? Sau te confrunți cu oboseală, schimbări de greutate ori alte simptome și încerci să înțelegi ce se întâmplă cu organismul tău?

Tiroida autoimună poate evolua diferit de la o persoană la alta, iar diagnosticul nu înseamnă automat că tiroida nu mai funcționează.

De aici apar multe dintre întrebările firești după aflarea diagnosticului: „De ce am anticorpi crescuți dacă TSH-ul este normal?”, „Înseamnă că am hipotiroidism?”, „Voi avea nevoie de tratament toată viața?” sau „Există ceva ce pot face pentru a împiedica evoluția bolii?”.

Răspunsurile depind de stadiul în care se află afecțiunea și, mai ales, de modul în care funcționează tiroida în acel moment. Unele persoane au anticorpi specifici autoimunității, dar hormonii tiroidieni rămân în limite normale. La altele, afectarea progresivă a glandei conduce la hipotiroidism.

De aceea, este important să facem diferența între prezența autoimunității, funcția tiroidei și simptomele pe care le resimte persoana.

Tiroida autoimună – ce înseamnă?

Când vorbim despre tiroidă autoimună, ne referim la o situație în care sistemul imunitar reacționează împotriva unor componente ale propriei glande tiroide. În tiroidita Hashimoto, acest proces poate deteriora treptat țesutul tiroidian și poate reduce capacitatea glandei de a produce hormoni.

Tiroida este o glandă mică, situată în partea anterioară a gâtului. Hormonii pe care îi produce participă la reglarea metabolismului și influențează numeroase funcții ale organismului, de la ritmul cardiac și temperatura corporală până la digestie, energie și funcționarea sistemului nervos.

Din acest motiv, atunci când producția hormonilor tiroidieni scade, efectele pot fi resimțite în întregul organism.

Termenii „tiroidită autoimună”, „Hashimoto” și „hipotiroidism” sunt folosiți uneori ca și cum ar însemna același lucru. În realitate, descriu lucruri diferite.

tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, infografic ce se intampla
tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, infografic ce se intampla (2)

Tiroida autoimună este același lucru cu Hashimoto?

Tiroidita Hashimoto este cea mai cunoscută formă de tiroidită autoimună și o cauză frecventă a hipotiroidismului. În Hashimoto, sistemul imunitar produce un răspuns îndreptat împotriva tiroidei, iar în timp funcția glandei poate scădea.

Există însă și alte afecțiuni autoimune ale tiroidei. De exemplu, boala Graves este tot o boală autoimună tiroidiană, dar este asociată în mod caracteristic cu hipertiroidismul, adică producerea excesivă de hormoni tiroidieni.

Prin urmare, „boală autoimună a tiroidei” este o categorie mai largă, în timp ce Hashimoto reprezintă o afecțiune specifică din această categorie.

Tiroida autoimună înseamnă automat hipotiroidism?

Nu. O persoană poate avea tiroidită autoimună fără să aibă hipotiroidism.

Procesul autoimun și funcția tiroidei sunt două aspecte care trebuie evaluate separat. Pot exista anticorpi specifici autoimunității, în timp ce glanda produce încă suficienți hormoni.

De aceea, un rezultat crescut al anticorpilor nu trebuie interpretat izolat ca dovadă că tiroida nu mai funcționează. TSH, FT4, contextul clinic și, atunci când este indicată, ecografia oferă informații suplimentare despre starea glandei.

Această situație ne conduce la un termen care apare frecvent pe rezultatele medicale: eutiroidie.

Ce înseamnă tiroida autoimună cu eutiroidie?

Tiroida autoimună cu eutiroidie înseamnă că există dovezi ale procesului autoimun, dar funcția hormonală a tiroidei este încă normală.

Cu alte cuvinte, sistemul imunitar poate produce anticorpi îndreptați împotriva unor componente ale tiroidei, însă glanda reușește încă să producă hormonii necesari organismului.

De aceea, este posibil ca o persoană să aibă anti-TPO sau anti-tiroglobulină crescuți, dar TSH și FT4 să se afle în limite normale.

Eutiroidia nu înseamnă că rezultatele anticorpilor au fost „greșite” și nici că persoana are automat nevoie de hormoni tiroidieni. Arată că, în acel moment, funcția glandei este păstrată.

Poți avea anticorpi anti-TPO crescuți și TSH normal?

Da. Anti-TPO poate fi crescut chiar dacă TSH este normal.

Cele două analize oferă informații diferite. Anticorpii anti-TPO sunt markeri ai autoimunității tiroidiene, în timp ce TSH este utilizat pentru evaluarea funcției tiroidei.

Același lucru este valabil și pentru anticorpii anti-tiroglobulină (anti-Tg), care pot fi prezenți în bolile tiroidiene autoimune.

De aceea, un rezultat al anticorpilor nu ar trebui interpretat separat de celelalte analize. Endocrinologul evaluează rezultatele împreună cu TSH, FT4, simptomele, istoricul medical și, atunci când este necesar, aspectul ecografic al tiroidei.

Tiroida autoimună cu eutiroidie necesită tratament?

Nu există un răspuns identic pentru toate persoanele.

Prezența autoimunității nu înseamnă automat că este necesară substituția cu hormoni tiroidieni. Dacă tiroida funcționează normal, medicul poate recomanda în anumite situații doar monitorizarea periodică.

Decizia depinde de rezultatele analizelor, simptome, vârstă și alte particularități individuale. Sarcina sau planificarea unei sarcini reprezintă, de exemplu, contexte în care funcția tiroidiană necesită o atenție specială.

tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, eutiroidire vs hipotiroidism
tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, eutiroidire vs hipotiroidism 2

Care sunt cauzele tiroidei autoimune?

Nu există o singură cauză care să explice apariția tiroiditei Hashimoto. Este considerată o afecțiune multifactorială, în care predispoziția genetică interacționează cu factori de mediu și individuali.

Printre factorii asociați cu dezvoltarea bolilor tiroidiene autoimune se numără:

  • predispoziția genetică;
  • antecedentele familiale de afecțiuni tiroidiene sau autoimune;
  • sexul feminin;
  • vârsta;
  • prezența altor boli autoimune;
  • anumiți factori de mediu;
  • aportul excesiv de iod;
  • anumite infecții și alți factori studiați pentru posibila lor implicare în declanșarea autoimunității.

Este analizată și relația dintre stres și bolile autoimune. Stresul poate influența sistemul neuroendocrin și imunitar, însă relația dintre stres și Hashimoto este complexă. Nu este corect să reducem apariția bolii la afirmația „stresul provoacă tiroidita autoimună”.

Cine are un risc mai mare de tiroidită Hashimoto?

Hashimoto apare mult mai frecvent la femei decât la bărbați. Riscul este mai mare și atunci când există rude apropiate cu afecțiuni tiroidiene sau alte boli autoimune.

De asemenea, o persoană care are deja o afecțiune autoimună prezintă o probabilitate mai mare de asociere cu o altă boală autoimună.

Anumite modificări hormonale și perioade din viața unei femei pot influența, la rândul lor, manifestarea bolilor tiroidiene. Tocmai de aceea, diagnosticul nu se stabilește doar pe baza unui factor de risc, ci prin evaluarea întregului context medical.

Ce simptome poate provoca tiroida autoimună?

Tiroidita autoimună poate să nu producă simptome în fazele în care funcția tiroidei este păstrată. Simptomele devin mai evidente în special atunci când deteriorarea funcției glandei conduce la hipotiroidism.

Acesta este unul dintre motivele pentru care două persoane cu același diagnostic pot avea experiențe foarte diferite.

O persoană poate descoperi întâmplător anticorpii modificați în urma unor analize, fără să simtă ceva neobișnuit. Alta poate ajunge la medic tocmai din cauza oboselii persistente, senzației de frig sau modificărilor de greutate.

Simptome asociate hipotiroidismului

Atunci când tiroida nu mai produce suficienți hormoni, pot apărea:

  • oboseală și lipsă de energie;
  • sensibilitate crescută la frig;
  • creștere în greutate;
  • constipație;
  • piele uscată;
  • căderea sau reducerea densității părului;
  • senzație de încetinire fizică sau mentală;
  • dificultăți de concentrare;
  • dureri musculare sau articulare;
  • modificări ale ciclului menstrual.

Aceste simptome nu sunt specifice exclusiv bolilor tiroidei. Oboseala, căderea părului sau schimbările de greutate pot avea numeroase alte cauze, motiv pentru care simptomele singure nu pot confirma diagnosticul.

De ce poți avea tiroidă autoimună fără simptome?

Hashimoto poate evolua lent. În perioada în care glanda compensează suficient și produce cantitatea necesară de hormoni, persoana poate rămâne în eutiroidie și poate să nu prezinte simptome evidente.

În timp, funcția tiroidei se poate modifica, dar acest lucru nu se întâmplă în același ritm la toate persoanele.

De aceea, absența simptomelor nu face inutilă monitorizarea recomandată de endocrinolog.

Cum se diagnostichează tiroida autoimună?

Diagnosticul nu se bazează, de regulă, pe interpretarea izolată a unui singur rezultat. Medicul pune informațiile cap la cap: simptome, examen clinic, funcția tiroidei, anticorpi și, dacă este necesar, ecografie.

Trei categorii de investigații sunt utile pentru a înțelege diferența:

  • anti-TPO și anti-Tg → oferă informații despre autoimunitatea tiroidiană;
  • TSH și FT4 → oferă informații despre funcția tiroidei;
  • ecografia → oferă informații despre structura și aspectul glandei.

TSH și FT4 – ce arată despre funcția tiroidei?

TSH este produs de hipofiză și are rolul de a stimula tiroida. Atunci când organismul are nevoie de mai mulți hormoni tiroidieni, reglarea prin TSH se modifică.

FT4 reprezintă fracția liberă a tiroxinei și ajută medicul să evalueze cantitatea de hormon tiroidian disponibilă.

Interpretarea celor două rezultate împreună oferă informații mult mai utile decât încercarea de a înțelege un singur număr separat de restul contextului.

tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, analize
tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, analize 2

Anticorpi anti-TPO și anti-tiroglobulină

Anti-TPO sunt anticorpi îndreptați împotriva tiroperoxidazei, o enzimă implicată în producerea hormonilor tiroidieni. Anticorpii anti-tiroglobulină sunt îndreptați împotriva tiroglobulinei.

Prezența lor poate susține diagnosticul unei afecțiuni tiroidiene autoimune, dar valoarea anticorpilor nu este același lucru cu nivelul funcției tiroidei.

De aceea, poți avea anticorpi crescuți și hormoni tiroidieni încă normali.

Ce rol are ecografia tiroidiană?

Ecografia permite evaluarea structurii tiroidei: dimensiuni, aspectul țesutului și eventuale modificări sau noduli.

În Hashimoto, tiroida poate avea anumite modificări ecografice caracteristice, însă ecografia nu înlocuiește evaluarea funcției hormonale.

Analizele și ecografia răspund, practic, unor întrebări diferite: există semne de autoimunitate? cum funcționează glanda? cum arată tiroida?

Tiroida autoimună se vindecă?

Tiroidita Hashimoto este considerată o afecțiune autoimună cronică și nu există în prezent un tratament care să garanteze eliminarea definitivă a procesului autoimun.

Acest lucru nu înseamnă însă că o persoană cu Hashimoto va avea permanent simptome severe sau că afecțiunea nu poate fi gestionată.

Este important să diferențiem patru lucruri:

  • vindecarea autoimunității – eliminarea definitivă a procesului autoimun;
  • normalizarea hormonilor – valorile hormonale pot fi menținute sau readuse în intervalele urmărite medical;
  • ameliorarea simptomelor – starea persoanei se poate îmbunătăți;
  • controlul bolii – funcția tiroidei poate fi monitorizată și, atunci când este necesar, tratată.

O persoană care urmează tratament și are TSH și FT4 în limitele urmărite de medic poate avea boala foarte bine controlată. Normalizarea analizelor sub tratament nu demonstrează însă că mecanismul autoimun a dispărut.

Cum se tratează tiroida autoimună?

Tratamentul depinde în primul rând de funcția tiroidei, nu doar de existența anticorpilor.

Atunci când Hashimoto a determinat hipotiroidism, tratamentul standard urmărește înlocuirea hormonului pe care glanda nu îl mai produce în cantitate suficientă. În acest scop este utilizată levotiroxina.

Levotiroxina nu este un medicament care „șterge” autoimunitatea. Rolul ei este de a asigura organismului hormonul tiroidian necesar atunci când producția proprie este insuficientă.

Când este necesară levotiroxina?

Necesitatea tratamentului și doza se stabilesc de medic în funcție de funcția tiroidei și de situația individuală.

TSH și FT4 sunt importante în această decizie, însă medicul poate lua în calcul și simptomele, vârsta, alte boli, medicația utilizată și situații precum sarcina sau intenția de a obține o sarcină.

Din acest motiv, tratamentul unei alte persoane cu Hashimoto nu reprezintă un reper potrivit pentru stabilirea propriei doze.

De ce este importantă monitorizarea?

Funcția tiroidei se poate modifica în timp. Monitorizarea permite observarea acestor schimbări și adaptarea tratamentului atunci când este necesar.

În funcție de situație, medicul poate urmări:

  • TSH;
  • FT4;
  • simptomele și evoluția clinică;
  • răspunsul la tratament;
  • necesitatea ajustării dozei.

Monitorizarea este cu atât mai importantă în sarcină sau atunci când o femeie intenționează să rămână însărcinată, deoarece hormonii tiroidieni au un rol important în dezvoltarea fetală.

Alimentația poate ajuta în tiroida autoimună?

Nu există o dietă demonstrată că vindecă tiroidita Hashimoto. Alimentația rămâne însă importantă pentru starea generală de sănătate și pentru asigurarea nutrienților de care organismul are nevoie.

Această diferență este importantă, deoarece online circulă numeroase diete prezentate drept „tratament pentru Hashimoto”, alături de liste foarte restrictive de alimente.

În locul eliminării preventive a numeroase grupe alimentare, este mai util ca eventualele carențe și probleme asociate să fie identificate și abordate individual.

Este necesară dieta fără gluten?

Nu tuturor persoanelor cu Hashimoto li se recomandă automat eliminarea glutenului.

Există o asociere între bolile tiroidiene autoimune și boala celiacă. Pentru persoanele diagnosticate cu boală celiacă, dieta fără gluten este necesară.

Acest lucru nu înseamnă însă că toate persoanele cu Hashimoto beneficiază automat de eliminarea glutenului.

Înaintea unei diete restrictive este utilă evaluarea medicală, mai ales pentru că eliminarea glutenului înainte de investigațiile pentru boala celiacă poate influența rezultatele anumitor teste.

Seleniu, vitamina D și alte suplimente

Seleniul și vitamina D sunt frecvent discutate în legătură cu Hashimoto și au fost evaluate în studii, inclusiv pentru posibila influență asupra unor markeri ai autoimunității.

Rezultatele nu justifică însă administrarea universală a suplimentelor tuturor persoanelor cu tiroidită autoimună.

Mai mult nu înseamnă automat mai bine. Unele vitamine și minerale pot avea efecte adverse atunci când sunt administrate în exces. De aceea, suplimentarea ar trebui raportată la alimentație, eventuale deficiențe și recomandarea unui profesionist medical.

De ce trebuie evitat excesul de iod?

Iodul este necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni, însă aportul excesiv poate influența negativ tiroida și poate favoriza autoimunitatea tiroidiană la persoanele susceptibile.

De aceea, faptul că tiroida utilizează iod nu înseamnă că o persoană cu Hashimoto ar trebui să ia automat suplimente cu iod.

În special suplimentele cu doze ridicate nu ar trebui administrate „după ureche”.

Cum privește Noua Medicină Germanică tiroida autoimună?

Perspectiva NMG: Noua Medicină Germanică (NMG) propune o interpretare diferită a modificărilor care apar la nivelul tiroidei, pornind de la teoria dezvoltată de Ryke Geerd Hamer. Această perspectivă nu reprezintă explicația acceptată de medicina bazată pe dovezi și nu înlocuiește diagnosticul, analizele, monitorizarea sau tratamentul endocrinologic.

În modelul NMG, diferitele țesuturi ale unui organ sunt analizate separat și sunt asociate unor anumite tipuri de experiențe pe care Hamer le numește „conflicte biologice”.

În cazul părții acinare a tiroidei, Hamer asociază modificările cu o temă pe care o descrie, în esență, prin ideea de „a nu fi suficient de rapid”.

Privită din perspectiva unei persoane și nu doar ca formulare teoretică, această idee ridică o întrebare mai utilă: există în experiența ta o situație în care ai simțit că timpul nu este de partea ta?

Ce înseamnă „nu sunt suficient de rapid” în perspectiva NMG?

Gândește-te, de exemplu, dacă ai trecut printr-o perioadă în care:

  • simțeai că trebuie să te grăbești pentru a obține ceva foarte important pentru tine;
  • aveai impresia că timpul lucrează împotriva ta;
  • trebuia să rezolvi urgent o problemă, dar rezultatul nu depindea numai de tine;
  • îți spuneai frecvent „nu mai am timp”, „este prea târziu” sau „trebuia să fac asta mai repede”;
  • voiai să ieși cât mai repede dintr-o situație pe care nu o mai puteai sau nu o mai doreai în viața ta.

În teoria lui Hamer, există o diferențiere și în funcție de sensul experienței. Pentru partea acinară stângă a tiroidei, el descrie inclusiv situația de a simți că nu ești suficient de rapid pentru a scăpa de ceva nedorit.

În cadrul NMG, creșterea producției de tiroxină este interpretată ca un presupus răspuns biologic prin care metabolismul ar fi accelerat.

Aceasta este însă interpretarea oferită de NMG, nu mecanismul prin care medicina bazată pe dovezi explică tiroidita Hashimoto.

De ce contează felul în care ai trăit situația?

În perspectiva NMG, accentul nu cade numai pe ceea ce s-a întâmplat, ci pe felul în care persoana a perceput și a trăit situația.

Două persoane pot trece prin același eveniment, dar experiența lor interioară poate fi complet diferită. Una poate simți că pierde ceva, alta că este atacată, iar alta poate percepe aceeași situație ca pe o presiune de timp din care trebuie să iasă cât mai repede.

De aceea, dacă alegi să explorezi această perspectivă, întrebarea nu este doar „Ce mi s-a întâmplat?”, ci și:

„Cum am trăit eu acel moment?”

Nu este necesar să cauți mecanic în trecut un eveniment care să se potrivească unei definiții. Faptul că identifici o perioadă de presiune sau o experiență care seamănă cu descrierea NMG nu demonstrează că aceasta a provocat boala.

Ce legătură face NMG între conflict, creier și tiroidă?

Modelul NMG pornește de la ideea că un eveniment trăit ca intens, neașteptat și dificil ar putea fi perceput sub forma unui anumit „conflict biologic”.

În această teorie, experiența ar implica simultan psihicul, creierul și organul corespunzător, iar modificările observate la nivelul țesutului ar avea un presupus sens biologic.

Aplicat simplificat tiroidei, traseul propus de NMG este:

situație trăită intens → conflict biologic → răspuns cerebral → răspuns atribuit țesutului tiroidian → modificări organice.

Materialele NMG discută și hipofiza și relația sa cu glandele endocrine, printre care se află și tiroida.

Acest model conflict–creier–organ aparține teoriei NMG și nu este mecanismul acceptat științific pentru apariția bolilor autoimune tiroidiene.

tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, nmg
tiroida autoimuna, tiroida autoimuna se vindeca, tiroida autoimuna cu eutiroidie, tiroida autoimuna ce inseamna, nmg (2)

Dar cum explică NMG faptul că diagnosticul este „autoimun”?

Aici este important să separăm ceea ce spune efectiv teoria de interpretările care îi sunt adăugate ulterior.

Materialul NMG utilizat pentru această perspectivă descrie diferite țesuturi ale tiroidei și conflictele pe care Hamer le asociază acestora. El nu oferă însă o explicație medicală validată pentru mecanismul autoimun specific tiroiditei Hashimoto.

Prin urmare, nu ar fi corect să vorbim despre un singur „conflict al tiroidei autoimune” sau să presupunem că identificarea și rezolvarea unei experiențe emoționale va determina dispariția anticorpilor.

Medicina convențională și NMG pornesc, în acest punct, de la modele fundamental diferite. Medicina bazată pe dovezi descrie Hashimoto prin mecanisme imunologice, în timp ce NMG interpretează modificările organice prin modelul său conflict–creier–organ.

Cum poți explora această perspectivă fără să ignori diagnosticul medical?

Dacă perspectiva NMG îți trezește curiozitatea, poți începe prin a privi contextul în care au apărut simptomele sau în care ai aflat pentru prima dată că există modificări ale tiroidei.

Ce se întâmpla în viața ta în acea perioadă?

Simțeai că nu mai ai timp pentru ceva important? Încercai să obții repede ceva? Exista o situație din care voiai să ieși cât mai rapid? Sau exista o presiune constantă de a face lucrurile mai repede decât simțeai că poți?

Aceste întrebări pot fi folosite pentru explorare personală în cadrul perspectivei NMG. Ele nu înlocuiesc investigațiile medicale și nici nu demonstrează cauza tiroiditei autoimune.

Dacă vrei să înțelegi mai bine principiile acestei interpretări, poți citi pagina dedicată Noii Medicine Germanice, unde sunt explicate cele cinci legi biologice și modul în care NMG descrie relația dintre conflict, creier și organ.

Dacă te regăsești în unele dintre situațiile descrise și vrei să explorezi ce se întâmpla în viața ta în perioada în care au apărut simptomele sau modificările tiroidei, poți programa o ședință cu Timea Pop. Această explorare poate completa procesul tău de înțelegere personală, fără a înlocui evaluarea, monitorizarea sau tratamentul recomandat de medicul endocrinolog.

Programează-te!
Descoperă serviciile
Noua Medicină Germanică

Concluzie – diagnosticul de tiroidă autoimună nu spune singur cum va evolua tiroida

Un diagnostic de tiroidă autoimună nu înseamnă automat hipotiroidism și nici nu spune singur cum va evolua funcția tiroidei.

Poți avea anticorpi specifici autoimunității și să fii în eutiroidie, adică tiroida să producă încă suficienți hormoni. Dacă în timp apare hipotiroidismul, acesta poate fi identificat prin monitorizare și controlat prin tratamentul recomandat de endocrinolog.

De aceea, este util să privești separat trei lucruri: procesul autoimun, funcția hormonală a tiroidei și simptomele pe care le resimți.

În paralel cu monitorizarea medicală, dacă rezonezi cu perspectiva Noii Medicine Germanice, poți explora și contextul personal în care au apărut simptomele sau modificările tiroidei, păstrând această explorare separată de explicația medicală a bolii.

Dacă vrei să explorezi perspectiva NMG asupra situației tale, programează o ședință cu Timea Pop.

Bibliografie

  • Prummel MF, Strieder T, Wiersinga WM. The environment and autoimmune thyroid diseases. European Journal of Endocrinology. 2004;150(5):605–618.
    DOI: 10.1530/eje.0.1500605
  • Franco JS, Amaya-Amaya J, Anaya JM. Thyroid disease and autoimmune diseases. In: Autoimmunity: From Bench to Bedside. El Rosario University Press, 2013. NCBI Bookshelf.
  • Shukla SK, Singh G, Ahmad S, Pant P. Infections, genetic and environmental factors in pathogenesis of autoimmune thyroid diseases. Microbial Pathogenesis. 2018;116:279–288.
    DOI: 10.1016/j.micpath.2018.01.004
  • Healthline. Hashimoto Diet: Overview, Foods, Supplements, and Tips.
  • Medical News Today. The best diets for Hashimoto’s thyroiditis.
  • Verywell Health. Hashimoto’s Diet: The Best Foods to Choose and Avoid.
  • Ryke Geerd Hamer. Material despre Noua Medicină Germanică utilizat pentru prezentarea perspectivei NMG.

Întrebări frecvente despre tiroida autoimună

Tiroidita Hashimoto este considerată o afecțiune autoimună cronică pentru care nu există în prezent un tratament care să garanteze eliminarea definitivă a procesului autoimun. Dacă apare hipotiroidismul, acesta poate fi controlat eficient prin substituție hormonală și monitorizare medicală.

Tiroida autoimună cu eutiroidie înseamnă că există dovezi ale autoimunității tiroidiene, dar glanda produce încă suficienți hormoni pentru ca funcția tiroidiană să fie în limite normale. Persoana poate avea, de exemplu, anticorpi anti-TPO crescuți și TSH și FT4 normale.

Da. Mai ales atunci când funcția glandei este încă păstrată, anticorpii tiroidieni pot fi crescuți, iar TSH și FT4 pot rămâne în limite normale. De aceea, anticorpii și TSH nu trebuie interpretați ca și cum ar măsura același lucru.

Nu. Tiroidita autoimună descrie procesul imun care afectează tiroida, în timp ce hipotiroidismul descrie o glandă care nu mai produce suficienți hormoni. Hashimoto poate evolua către hipotiroidism, dar cele două diagnostice nu sunt sinonime.

Evaluarea poate include TSH și FT4 pentru funcția tiroidei și anticorpi tiroidieni, în special anti-TPO și uneori anti-tiroglobulină, pentru investigarea autoimunității. În funcție de situație, medicul poate recomanda și ecografie tiroidiană.

Nu există o listă universală de alimente interzise tuturor persoanelor cu Hashimoto. Dieta trebuie individualizată. Eliminarea glutenului este necesară în boala celiacă, dar nu este recomandată automat tuturor persoanelor cu tiroidită autoimună.

Articole similare